La începutul lunii martie a anului 1937 la doar 61 de ani, sănătatea Reginei Maria începe să se șubrejească vizibil. Regina suferă o hemoragie internă. Mamulea, doctorul Curții Regale nu a reușit să stabiliească exact care au fost cauzele acestui nefericit eveniment. Una peste alta, starea de sănătate a reginei se agravează și mai mult în momentul în care Carol îl expulzează din țară pe fratele său, Nicolae, și îi retrage titlurile de principe, sub pretextul căsătoriei acestuia cu Ioana Doletti.
În toată perioada în care regina Maria a fost bolnavă, Carol a manifestat pentru aceasta sentimente contradictorii, sentimente pe care le arătase și în momentul în care aceasta era sănătoasă. La prima vedere era foarte îngrijorat, privind starea ei de sănătate, dar faptele sale privind aducerea doctorilor, care să o îngrijească așa cum trebuie, trădau această primă impresie. Într-un final, la stăruințele surorii sale, Mignon, regele va aduce trei medici din străinătate: un francez, un elvețian și un Italian. Toți trei au ajuns la aceeași concluzie: problemele reginei se trăgeau de la o boală de ficat.
În septembrie 1937 regina Maria este dusă la Balcic. Pe drum, doctorul face prelevări de sânge care au ca rezultat, faptul că regina avea nevoie de tratament imediat, dar rezultatele în loc să fie trimise telefonic, sunt trimise prin poștă și ajung cu întârziere. Ca atare, la Balcic starea reginei a fost una destul de precară, ea nici măcar nu a putut să facă vizitele zilnice prin grădinile care o încântau și o linișteau de fiecare dată. În momentul în care împlinește vârsta de 62 de ani, la 29 octombrie 1937, regina își primește oaspeții șezând pe scaun. Patru zile mai târziu, la comemorarea fiului său, Mircea, ea a prins destulă putere și energie încât să îngenuncheze și să se roage pentru acesta.
Următoarele două luni regina și le petrece la pat. Era foarte slăbită încât să mai scrie, dar citea aproape continuu sutele de scrisori de încurajare care veneau din toate colțurile Europei. Pentru că pe data de 25 decembrie Carol trebuia să participe la oficialitățile legate de Crăciun la Sinaia, întreaga familie petrece sărbătoarea Nașterii Domnului în data de 24 decembrie, fapt care o bucură pe regină. În data de 29 decembrie 1937, starea reginei se agravează din ce în ce mai rău, iar presa internațională se grăbea să anunțe iminentul ei deces.
În cele din urmă, regina va fi dusă la tratament în Italia la Merano, iar apoi la Drezda pentru un consult. Deznodământul pe care medicii l-au făcut direct sau indirect, a fost acela că zilele reginei sunt numărate. În data de 15 iunie 1938, Maria părăsește sanatoriul din Drezda. Deși medicii au spus că ar fi mai bine pentru sănătatea reginei să vină cu avionul în țară, regele Carol invocând greutăți materiale, a cerut că aceasta să fie adusă în țară cu trenul. “Călătoria prin munţi cu trenul a fost atît de grea, încît ea a început aproape imediat să sîngereze din nou. Dr. Stoermer, care călătorea cu ea, a fost nevoit să-i administreze permanent oxigen, iar a doua zi el a dat ordin ca trenul să se oprească în micul oraş Cernăuţi din Bucovina. Soarele de vară ardea nemilos deasupra vagonului de oţel. De îndată ce populaţia locală a aflat că ea era acolo, oamenii au tăiat copaci imenşi pe care i-au dus la calea ferată, construind un umbrar ca să o protejeze pe Regină de căldura îngrozitoare. Cît a fost ziua de lungă, ţăranii au adus găleţi cu apă şi au udat oţelul încins. Dar temperatura din interior nu a scăzut şi după douăsprezece ore Maria a cerut ca trenul să pornească. Nimeni nu a putut-o refuza. Trenul a pornit din nou, foarte încet. Cum şerpuia prin munţi şi dealuri de-a lungul ţării, şefii de gară îşi scoteau şepcile şi pîlcuri de oameni aşteptau la trecerile de cale ferată ca să vadă pentru o clipă vagonul albastru-argintiu cu perdelele trase. <Regina moare>, repetau ei. Cînd trenul a ajuns în cele din urmă la mica gară de la Sinaia, la orele 8,45 seara, familia Reginei-mame şi membrii mai importanţi ai casei sale au fost îngăduiţi pe peron. Deoarece Maria a refuzat să fie dusă de la tren pe targa, ofiţerii din regimentul ei au conceput un scaun portabil cu care o puteau scoate – cu grijă, la pas – din gară. Pentru ultima ei apariţie publică, Maria a ales o rochie largă gri-perl, o rochie care mai curînd plutea în jurul trupului său diform decît îl cuprindea. A încercat să zîmbească vitejeşte celor care au înaintat să-i sărute mîna”[1].
Regina este dusă la Pelișor și instalată în camera copiilor. Întreaga familie alături de patriarhul Miron Cristea veghea la capul ei. Singura care a lipsit a fost principesa Ileana, pe care regele Carol a anunțat-o de starea gravă a mamei sale cu întârziere. În ultimul ceas, regina a cerut să i să spună rugăciunea “Tatăl nostru” în engleză și înainte de a intra în comă, îi șoptește fiului ei să fie un rege drept și puternic. După 8 minute, (5:38 PM, 18 iulie 1938) cea care a fost îngerul păzitor al românilor din prima Conflagrație Mondială a trecut la cele veșnice. În decurs de o oră toată țara a aflat de acest tragic eveniment, iar totul era cufundat într-o tăcere profundă. Toată țara suferea, toată țara a iubit-o! “Sfârșitul său a avut un ecou dureros în întreaga țară. Dintre toți membrii familiei regale, ea era de departe cea mai iubită. Când apărea în public era întâmpinată cu interminabile ovații, de o sinceritate emoționantă. Era pentru toți obiectul unei profunde venerații. La aflarea veștii morții sale numeroși români au avut sentimentul că apusese mare parte din forța spirituală a țării lor”[2].
Dorința reginei a fost să fie înmormântată la Curtea de Argeș, alături de regele Ferdinand. Trupul său neînsuflețit a fost expus la Peleș, unde oamenii au avut ocazia să o vadă pentru ultima oară. Tot conform dorinței ei, regina a fost îmbrăcată într-o rochie albă simplă, nu în negru cum se obișnuia. În ziua următoare decesului, au venit reprezentanți ai tuturor Caselor Regale din Europa pentru a-i aduce un ultim omagiu, dar și miniștri și înalți oameni de stat. În dimineața zilei de 21 iulie, sicriul este dus la gara din Sinaia, fiind urmat de cortegiul funerar condus de regele Carol, urmat de Mihai, Elisabeta, Nicolae, Ileana plus toți oaspeții străini. Acestora se alătura mulțimea de oameni care se plecau în fața Reginei mamă a tuturor românilor. Datorită faptului că movul era culoarea preferată a reginei, în loc de doliul negru, toată țara era învelită în această culoare.
La ora 16:00 trenul funerar ajunge la Curtea de Argeș. Clopotele băteau, 65 de salve de tun au salutat, garda de onoare a prezentat arma, iar apoi s-a cântat imnul țării. Chiar înaintea intrării în biserică, regele Carol și principele Nicolae au fost surprinși plângând. Pe drumul dintre gară și biserică se găseau țărani îmbrăcați festiv, iar străzile erau decorate cu steaguri și covoare mov, purpurii și galbene. Un vizitator englez avea să afirme, că în afară de lacrimile de pe obrajii țăranilor, orașul era decorat ca pentru o sărbătoare. În amurgul serii, la scoaterea din biserică a sicriului are loc o ultimă slujbă, apoi coșciugul este dus în criptă alături de cel al soțului ei. La cererea reginei, inima i-a fost scoasă din piept, pusă într-o cutiuță de aur, împodobită cu stemele provinciei României Mari și trimisă la capela de lângă castelui ei din Balcic.
Ecoul în istorie lăsat de regina Maria a fost cel mai bine creionat de ziarul American, The New York Time, care relata: “Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin„[3]. Tot același cotidian relata, că într-o biserică din Moscova, capitala Rusiei deja comuniste, s-a ținut o slujbă de pomenire a reginei, singurul omagiu adus vreodată vreunui monarh străin în toată era comunistă.
[1] Hannah, Pakula, Ultima romantică. Viața reginei Maria a României, vol. II, Editura Lider, București, 2003, p. 526.
[2] Henri Prost, Destinul României (1918 – 1954), Editura Compania, București, 2006, p. 141.
[3] Hannah, Pakula, op.cit., p. 532.
Fragment din Lucrarea “Regina Maria. Colecţia Centenarul Marii Uniri “ disponibilă comanda online de pe site-ul editirii Librex : https://www.librex.ro/browse-by/autor/cristian-mosneanu/, alte librării online precum şi din toate libreriile Cărtureşti, Eminescu şi Sadoveanu din întraga ţară.
