Mihai Viteazul si tabara de lupta din Dobrota, Cosarele si Priseaca

După înfrângerea survenită la Mirăslău în data de 18 septembrie 1600 unde are pierderi de peste 5000 de suflete, Mihai Viteazul ajunge în sitaţia neplăcută de a fi prins între armata Imperială condusă de Gheorghe Basta( aliată cu nobilii maghiari conduşi de Ştefan Csâke) şi cea polonă a lui Zamoyski.

Neavând de ales face compromisul (după negocieri dramatice) să depună jurământ de crediţă alături de “boierii, cu ţăra şi împreună cu toată oastea, după legământul de odinioară, maiestăţii sale împăratului<înpăratului Rudolf> ”[1] .
Având asigurarea din partea armatei Imperiale că nu o să intervină, porneşte sprea Ţara Românească unde urma “să fac luptă cu leşii şi moldovenii şi tătarii cu turcii”[2] .
El se găseşte la gura Teleajănului la data de 6 octombrie 1600, poposeşte scurt timp lângă Vama Buzăului iar pe 9 octombrie 1600 ajunge pe valea Cricovului intrând prin Lapoş.
Un detaşament militar, plasat înaintea grosului de armată, condus de Baba Novac, îi hăitueşte continuu pe poloni între văile Sărăţii şi Bucovelului. Bătălia hotărâtoare între Mihai “filum Petraşco” şi Jan Zamoyski se dă pe lângă pârâul Bucovel la data de 20 octombrie 1600.
Înintea acestei bătălii, în data de 17 octombrie, Mihai îşi asează tabăra la conflueţa dintre râurile Lopanta şi Cricovul-Sărat, punct care se găseşte în satul numit astăzi Coşărele, comuna Gornet-Cricov. Cunoscând tactica pe care o avea Mihai , considermă că, nici nu putea găsii un loc mai bun deoarece era o zonă semi-mlăştinoasă , mărginită în partea stângă, conform curgerii râului, de pădurile dinspe Preseaca, Gura-Văii, Valea-Seacă şi Dobrota.
Dacă acea zonă erau locuită nu putem şti cu certitidine, ceea ce ştim însă este că populaţia satului Dobrota se găsea aşezată mult mai sus faţă cum este aşezată în zilele noastre, în zona „Chilii” măginite de pădure.
Revenind la detaşamentul de armată condus de Baba-Novac avem informaţii că nu era aşezat pe malul râului Cricov ci pe “munţii înalţii”. Fireşte aici nu poate fi vorba de nici un munte ci de dealurile înlate şi înpădurite ale Udeştiului, Văii-Boului, Presecii şi Dobrotei.
Un alt aspect la care trebuie reflectat este legat de punctual de unde porneşte hărţuirea armatei leseşti. Locul se numeşte Sărata iar toţi cronicarii au făcut confizia cu localitatea Sărata din judeţul Buzău.
De ce este greşit?
Această localitate se gaşte la o distanţă foarte mare (30-40 de km în linie dreaptă) de locul unde Mihai îşi aşezase tabăra şi chiar de punctul de intrare spre valea Cricovului, adică Lapoş(distanţa între Lapoş şi locul taberie, în linie dreaptă este de aproximativ 10 km) .
Care este zona de unde porneşte hărţuirea?
Cunoaştem că la aproximativ 200 de metri de unirea râurilor Cricovul-Sărat şi Lopanta, în Cricovul se varsă pâriaşul numit Sărăţica(pârâu ce izovrăşte mai sus de satul Dobrota, îl străbate în întregime , iar până la vărsate mai strâbare Valea-seacă şi Gura- văii, în total aproximativ 3 km).

Panoramă asupra satului Dobrota. Pe misloc se poate observa valea pe unde curge Sărătica ,marginită de dealuri iar la orizont la aproximativ 3 km distantă este punctul unde şi-a aseşat Mihai Viteazul tabăra.

Panoramă asupra satului Dobrota. Pe mişloc se poate observa valea pe unde curge Sărătica ,marginită de dealuri iar la orizont la aproximativ 3 km distanţă este punctul unde şi-a aseşat tabăra Mihai Viteazul.

Un alt argument al faptului că Sărăţica(diminutiv de la Sărata) este locul de pornire este dat de configuraţia reliefului din zonă. Albia pârâului Sărăţica (care este una foarte îngurtă) este mărgineita de delauri foarte abrupte şi înpădurite.
Avantajul unui asemnea loc este că poate fi un punct de observare foarte bun. Deasemena armata polonă care se aflat în vale îi era imposibil să ţină piept fapt care nu putea duce decât la retragere, lucru care s-a şi intâmplat, retrăgându-se în jos pe Sărătica, apoi pe Cricov în avale până în zona Bucovului.
________
[1] Constantin Rezachevici, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova, 1384-1881, Editura Enciclopedica Bucreṣti, 2001 pag. 328.
[2] Ibidem 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *