Cristian Moşneanu

ꙮꙮꙮ

În căutarea adevărului omul are (oare?) libertatea de a merge pe mai multe căi. Ce este Adevărul? Cred că poate fi orice duce spre UNICITATE, dar nu ca ființă unică-diferită de restul, ci ca unicitate în sensul de simbioză perfectă a elementelor care îl compun (suflet, trup, spirit).
În viaţa cotidiană noi considerăm a fi adevăr tot ceea ce reprezintă de fapt frânturi de adevăr, care luate ca atare nu sunt nici pe departe conexe cu menirea noastră reală. Totuşi, în aceste cioburi cu forme geometrice neregulate există sau poate exista o caracteristică care poate fi graduală. Vorbim aici de PURITATE – şi anume adevărul cât mai aproape de adevăr. Această caracterisitcă este în strânsă legătură cu realitatea. Ce este realitate? Greu de definit. Am putea spune că este ceea ce ne înconjoară – ceea ce percepem. Putem accepta însă, că mai trebuie să adăugăm că est un “tot ce ne înconjoară” trecut prin propriul nostru filtru. Cum suntem „x” persoane pe pământ, înseamnă că sunt „x” realităţi sau poate că există una singură, dar pe care fiecare o percepem diferit. De ce acest lucru? Diferența poate avea legătură cu modul nostru de a vedea lucrurile, dar şi cu obiectivitatea de care dăm dovadă într-un anumit context sau de interesul pe care îl avem sau poate uneori cu corectitudinea aplicată în raport cu noi înşine.

Făcând o paralelă între realitate şi percepţia realităţii totul se rezumă la metode de cunoaştere, iar când vorbim de metode de cunoaştere ajungem la ştiință. Poate însă ştiinţa să ne ducă la găsirea Adevărului? Eu cred că nu sau cred, de fapt, că ştiința în forma actuală acceptată nu reprezintă o cale. Ştiinţa nu poate face acest lucru pentru că este limitată tocmai de propriile metodologii care sunt în strânsă legătură cu repetitivitatea unor anumite legi ale naturii pe care cu un anumit efort şi cu muncă le putem înțelege şi aplica. Ce îi lipseşte ştiinţei? Cred că este vorba despre TRĂIRE şi Revelaţie. Paradoxal, trăirea la fel ca şi gândirea analitică ca instrument al cercetării sunt tot două modalităţi de cunoaştere. Prin trăire omul poate ajunge să înțeleagă într-o anumită măsură şi ceea ce este de neînțeles. Prin ştiință omul poate doar să dea un sens limitat existenței sale. Dar ce ne facem dacă existența omului nu se termină acolo unde se termină şi viața pământească? Atunci sensul limitat al existenței ar deveni un non-sens. Aici poate să apară o altă întrebare: dacă este aşa, ce rost mai are să facem lucrurile acestea care ne limitează? Rost au. Problema este că ele trebuie completate, nu excluse. Ca să putem face acest lucru trebuie să ne gândim unde putem încadra trăirea ca formă de cunoaştere şi odată ce găsim răspunsul, acesta să devină complementar peste tot ceea ce stă în spatele ştiinţei. Concret, răspunsul poate fi încadrat în Religie, filozofie, într-un sistem de gândire spirituală, etc.

Cei care neagă existenţa Adevărului, argumentând doar cu ceea ce ne oferă ştiinţa încearcă să ne arate lucrurile dintr-un punct de vedere incomplet sau strâmb.

Ca atare, reflexia principalei căi de cunoaştere prin ştiință şi anume Raționalul în raport cu descoperirea adevărului ar deveni ceva în antiteză cu el însuşi, s-ar transforma în irațional. Adică prin instrumentul ştiințe, Adevărul ar putea fi definit doar prin metoda reducerii la absurd negând ceea ce este raţional sau înlocuind cu ceea ce se opune cu el. Aplicând această metodă se poate ajunge, la fel ca în matematică la o identitate, adică zero nu poate fi împărţit la zero şi totul se opreşte aici fără a mai avea continuitate. Ca lucurile să nu se oprească aici, ar trebui să adăugăm prima manifestare sau înfăţişare ca filozofia, religia, sisteme spirituale, etc. şi anume INTUIŢIA care, de asemenea, poate fi o formă primară a tăirii sau o formă de conştientizare a trăirii. Încercarea de cunoaştere intuitivă sau reflexivă a propriei existențe ca drum corect către adevăr face să apară Consţiința sau ştiința să fie înlocuită cu o formă superioară şi de neînțeles prin propriile instrumente.

– Va urma-

One thought on “ŞTIINŢĂ vs (CON)ŞTIINŢĂ

  1. Foarte interesant și foarte bine argumentat! Când știința va fi înlocuită cu acea formă superioară și de neînțeles, deja ieșim din sferele palpabilului, demonstrabilului, și atunci, da, intuiția se va dezvolta, căci este parte din nou, indiferent ce spune știința… Felicitări Moșneanu pentru acest articol atât de bine detaliat, și… aștept urmarea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *