Cristian Moşneanu

ꙮꙮꙮ

Ȋn ceea ce priveşte viziunea de ansamblu asupra vieţii cotidiene a secolului XVI din Valahia, Franco Sivori, secretarul  personal al lui Petru Cercel care ȋl ȋnsoţeşte permanent din anul 1579,  vede şi consemnează, ȋn amănunt (ȋn perioada 1583 – 1585) foarte multe lucruri care ne pot ajuta ȋn a creiona “fizionomia” spaţiului muntean. După cum acesta descrie, ȋn această perioadă apar ȋn Ţara Românească unele obiceiuri “importate” de la Otomani (lucru care atestă că influenţa lor ȋn această perioadă este una destul de ȋnsemnată), obiceiuri care se adaugă peste cele pământeṣti.

"Costume din Valahia"- litografie  realizată de Alexander Lacauchie în jurul anului 1850, sursa : https://world4.eu/
„Costume din Valahia”- litografie realizată de Alexander Lacauchie în jurul anului 1850, sursa : https://world4.eu/

Ȋmbrăcămintea celor bogaţi din Muntenia era una foarte elegantă, din stofe de lână, mătase ṣi fir de aur. Bărbaţii care erau de statură ȋnaltă ṣi purtau bărbi (atât bărbaţii, cât ṣi femeile erau văzuţi de către cei care călcau ȋn Muntenia a fi oameni foarte frumoṣi). La  fel ca Ungurii, Polonezii ṣi Turcii purtau haină lungă, dar erau mult mai aranjaţi decât aceṣtia. Pe cap purtau pălării “alla schiavona”[1]. Doamnele se ȋmbrăcau după influenţa otomană, purtând rochii lungi, iar pe cap legături de pânză de bumbac care se asemuiau cu turbanele turceṣti. Boierii aveau mulţi servitori care erau ṣi ei de asemenea bine ȋmbrăcaţi. Otomanii ajung ȋn a-ṣi pune pecetea până ṣi ȋn modul de viaţă a boierilor. De pildă, au deprins obiceiul de a dormi “pe jumătate ȋmbrăcați, culcați pe covoare aṣternute pe jos[2],  puse peste saltele umplute cu bumbac. Obiceiurile de fapt erau ȋmprumutate de boieri de la domnii care ȋn marea majoritate  au trăit ȋn Imperiul Otoman o bucată de timp.

Despre numirea la Constantinopol, Sivori ne spune că domnii veneau ȋn ţară cu un alai numeros din care făceau parte mulţi stăini care au trăit printre otomani. Ȋn toată perioada secolului XVI  au existat ṣi situații de excepție cum ar fi perioada domniei lui Petru Cercel, care avea la Curte străini, majoritatea fiind din vestul Europei cu ajutorul cărora a reuṣit să dea un suflu nou modului de desfăṣurare a vieţii cotidiene după ṣabloane renascentise.

Poporul din clasa de mijloc purta haine de lână ṣi de  “carisca”, iar poporul din clasa de jos care forma majoritatea era imbrăcat ȋn pantaloni albi.

     

Ospețele și banchetele date de domn sau de boieri erau ȋntr-o totală contradicţie cu “starea socială a națiunii”. Obiṣnuiesc muntenii a benchetui foarte des, bând ṣi mâncând foarte mult, banchetele sau ospeţele sunt ȋnsoţite de multe muzici după obiceiul lor,mai degrabă barbare decât altfel (pământeṣti); prânzurile lor sunt delicate ṣi bine preparate, dar cu toate acestea principele obiṣnuia ṣi pe mai departe preparate italieneṣti pentru care scop, ţinea servitori italieni ṣi francezi foarte ȋndemânatici[3].

Legat de obiceiurile de sărbători, ȋnaintea Paṣtelui, locuitorii făceau o pregătire spirituală prin postirea a aproximativ 40 de zile, post care era respectat cu stricteţe ȋncât “s-ar lăsa mai bine să moară decât să calce o zi de post[4]. Ȋn ajun  de Paṣte (Vinerea Mare de fapt) oamenii se duceau la biserică ṣi cântau ȋmpreună cu preotul ȋn timpul liturghiei. Ȋn ziua  de Paṣte se mergea din nou la biserică, iar după slujbă exista datina de a merge pe la cei cu care erau certaţi pentru a se ȋmpăca cu ei [5]. Boierii ṣi chiar cei din clasa mijlocie mergeau la Curtea Domnească pentru a face urări ṣi daruri principelui. Principele la rândul lui făcea daruri celor care ȋl “colindau”. De asemenea, din partea domnului primeau cadouri (stofe de brocard, matase, catifea, lână, etc )  curtenii, fucţionarii, ofițerii ṣi soldații (numărul celor care primeau daruri de la Domn depăṣea 1500 de persoane). Ȋn a doua zi de  Paṣte principele dădea un ospăț ṣi dăruia haine tuturor săracilor ṣi cerṣetorilor din oraṣ, ȋn timp ce poporul o ducea ȋntr-o sărbătoare continuă.

____

[1]Rezachevici, Constantin, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova, 1384-1881, Editura Enciclopedica, Bucureṣti, 2001, p. 286

[2] Rezachevici, Constantin, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova, 1384-1881, Editura Enciclopedica, Bucureṣti, 2001, p .130

[3] Sivori, Franco, Memoriul, LXII-LXIII

[4] Sivori, Franco, Memoriul,  LXVI

[5] DIR, XVI, 2 -bobiceiul se numea “sărutarea cea frățească, cea obiṣnuită”

Fragment din lucrarea  “Petru Dimitrie Cercel, gentilomul valah care a fermecat Europa”, Editura Librex, Bucureşti, 2017, disponibilă pentru comandă aici :

https://www.librex.ro/istoria-romanilor/petru-dimitrie-cercel-gentilomul-valah-care-a-fermecat-europa.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *